TOPUL CELOR MAI ENERVANTE PROBLEME DIN FILMELE ROMANESTI


Proiect Romania

De ce filmele romanesti sunt -aproape – varza?

Impresia mea generala despre filmele romanesti este ca marea lor majoritate sunt facute de mantuiala, in scopul de a justifica cheltuirea unor bani – publici de multe ori – si de a mai adauga cate un titlu la “palmaresul” national. Doar astfel imi explic dezinteresul enorm pentru calitate (imagine, sunet, scenariu, actori) si public. Am impresia ca asistam la un etern “misto” adresat cinefililor care ar dori sa vada un film romanesc bun.

Dragi si mult laudati regizori romani, public avem, filme care sa merite sau care sa nu te sfideze, nu. Sa luam pe rand marile probleme pe care le gasim in peste 80% din filmele romanesti:

1. CUI SE ADRESEAZA? – autoproclamatii cinefili versati lauda “dificultatea intelectuala” a productiilor romanesti, subliniind ca acestea sunt realizate pentru persoanele cu o vadita cultura cinematografica. Ma intreb de ce filmele adevarate din Europa prind si la mase, avand chiar un succes enorm. Sa inteleg ca mult laudatii regizori romani nu sunt capabili sa se adreseze tuturor? Un profesionist adevarat reuseste, tovarasi..! Oare cati vizitatori ar plati pentru a vedea un astfel de film intr-o tara europeana sau chiar in SUA?

Caracteristici:

* filme facute pentru nevoia “intelectuala” a unor regizori (pe bani publici de multe ori ) si care nu se adreseaza publicului – de parca nu el ar trebui sa vada filmul ci doar membrii Academiei Romane.

* Nuanta de film metaforic si greoi (plin de injuraturi, scene nud si porcaiala) este data de cele mai multe ori de greseli, erori, scapari, lungiri si de momente moarte interpretate ca reflectii / viziuni de cei care vor sa mai salveze aparentele si sa o faca pe interesantii.

2. SUNETUL (de tot … ) Sunetul este unul dintre elementele esentiale intr-un film. Cinefilii care lauda productiile romanesti prefera sa inchida ochii la problema sunetului, prezenta la toate filmele vechi cat si la unele din cele actuale. Nu pot intelege de unde pana unde incapatinarea aceasta a echipei, in frunte cu regizorii, de a nu rezolva eterna problema a sonorizarii. Cred ca tinde sa devina marca inregistrata a cinemotografiei bastinase.

Fara o sonorizare acceptabila, mesajul “intelectual” pe care filmul ar trebui sa il transmita nu poate fi transmis. Pana si filmele din Congo sunt realizate perfect din acest punct de vedere.

Caracterisitici

* scenele care contin istericale si injuraturi se a aud perfect, dar cele mai domoale (adica restul), nu. Sa te fereasca Dumnezeu sa prizi vreo scena “romantica” sau de umplutura … ca nu se intelege nimic. Galustele (alintul) din gurile a peste 80% din actorii nostri (care mai au si mari probleme cu dictia) sar imediat cand e vorba de injuraturi si istericale.

* zgomot (purici ) de fond cat cuprinde – baraieli, paraieli, pocnituri, partaieli, totul se aude perfect, mai putin ce zic actorii…

2. SCENARIILE (povesti deloc originale, sau puse in practica intr-un mod ce le trimite in penibil si le confisca).

Povestile care sa te faca sa revizionezi un film romanesc nu prea exista. De cele mai multe ori scenaristii au confiscat o idee si au trimis-o in derizoriu gratie “capacitatilor lor intlectuale” sau a regizorilor si actorilor care nu au simtul penibilului. Filmele romanesit colcaie de secvente si dialoguri de umputura.

Caracteristici:

* lipsa originalitatii sau copierea si punerea in practica intr-un mod mioritic a unor povesti prezente deja in filmele straine.

* excesul de injuraturi (minute bune), violenta domestica sau scene nud porcesti care fac “deliciul” auto proclamatilor cinefili “cu cultura “ te fac sa te intrebi cand s-au dus la psiholog ultima data.

* dialogurile fortate, puerile uneori, fara substanta, nenaturale lungite, imbacsite de licente, plictisitoare, jenante pe alocuri.

* impresia de film neterminat, nemuncit, necopt, nestilizat, ramane dupa vizionarea a 80% din filmele romanesti.

* lipsa suspansului, a unui subiect bun, captivant, este o eticheta ce o putem pune. In marea majoritate a filmelor autohtone nu se intampla nimic, totul este o eterna plictiseala, o lungire fara numar a replicilor si a cadrelor, o bagare in seama specifica acestor meleaguri. Scenaristii romani habar nu au cum sa atraga interesul privitorului.

* scenariile confisca si distrug ideea de baza pe care o are un film romanesc. Desi scopul unui film european este sa iti dea de gandit, acest lucru nu se intampla din cauza ca mesajul a fost compromis iremediabil de kitsch, exagerari, exces de orice fel, dialog lungit, sau de faptul ca nu se intampla nimic

!!! filmele in care nu se intampla nimic nu atrag pe nimeni. Teoretic nu ar trebui finantate de stat.

3. “Iluminatul” (lungi scene in care nu se vede nimic (o sa ziceti ca asa era in scenariu) .. ( de auzit putem banui ce se aude )

Sa inteleg ca bani nu sunt pentru un “bec in plus” dar atunci de ce nu se modifica scenariul sau locatia. Binenteles, cei care cauta fortat metafora (chiar si in materii fecale) o sa spuna “domle, cata poezie”. O fi si poezie, dar cred ca mai degraba este dezinteres. Oricum, noi muncim si banii vin…

* tehnica si tehnologiile moderne fug de noi la fel si bunul simt al celor care contribuie la realizarea unor filme bastinase.

4. Actorii (ii laudam, ii apreciem, dar multi dintre ei nu au ce cauta acolo. Mare parte a vinei apartine insa echipei, incapabila sa puna in valoare un actor, sau sa vada ca individul ori individa nu are ce cauta acolo)

Caracterisitici

* excelenti si lipsiti de inhibitii la scenele cele mai simple, care le cer sa se isterizeze, sa injure, sa apara goi, sa para beti (zici ca se comporta natural)

* groaznici, absenti, falsi, la scenele care necesita implicare emotionala, profunzime, cat si la cele mai simple (si chiar daca s-ar implica, din cauza sunetului, nu auzim daruirea lor)

* galustele din gura marii lor majoritati fac un film insuportabil. Peste 50% din cei care joaca intr-un film romanesc au probleme cu dictia.

Kitsch-ul (a invadat filmele romanesti cat si societatea. Ce sa-i faci, si regizorii sunt si ei tot parte a poporului)

desi sunt destule filme, mai noi, ce-i drept, care au drept scop reflectarea kitsch-ul din tara asta, proportia celor care se transfolrma in kitsch este naucitoare. Totul cat mai exagerat. Regizorii pleaca, probabil, de la premiza ca romanii sunt cretini si nu inteleg mesajele transmise subtil, metaforele.

Mesaj pentru autoproclamatii cinefili cultivati

Trebuie sa constientizam si sa rezolvam problemele care scad enorm calitatea unei productii cinematografice autohtone, nu sa strigam toata ziua cat de originali suntem noi si cate premii am primit in afara sau ca filmele sunt adresate intelectualilor.

Adevarul este ca suntem slabi si ne place nu numai sa ne balacim in aceasta realitate, ci chiar sa ne laudam.

Urmariti filmele europene adevarate si va rog sa imi spuneti cate momente moarte ati vazut, unde este kitsch-ul, sonoriazarea execrabila, tragerea de timp, scenariul in care nu se intampla nimic, injuraturile fara numar? Acolo se poate, dar smecherii nostri nu pot.

De cate ori ati gasit un film romanesc care sa se auda bine?

About these ads