Atac bacteriologic în şcoli


Si lor le plac merele...

Ştiu că e un titlu care s-ar putea să pară cel puţin exagerat, unii poate îl vor considera ales  pentru a ieşi în evidenţă prin senzaţional, dar nu e deloc aşa. Nu e nimic exagerat în acest titlu, care nu face decât să tragă un semnal de alarmă asupra unei realităţi de-a dreptul în

grijorătoare despre care nu se mai vorbeşte aproape deloc. E un subiect trecut sub tăcere, care nu pare a fi demn de luat în discuţie când atenţia tuturor este atrasă (a se citi distrasă) zilnic de alte şi alte aşa-zise dezvăluiri cutremurătoare.

Dar ştim cu toţii că loviturile cele mai puternice le primim adesea de unde ne aşteptăm mai puţin. Se întâmplă ca situaţii sau măsuri aparent inofensive sau chiar benefice să ascundă un pericol mult mai mare decât cele evident negative sau nepopulare. Mă refer aici la o propunere legislativă recentă votată cu unanimitate în Senat de către Comisia de Învăţământ. E vorba de programul de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli, o iniţiativă aparent lăudabilă. Consumul de fructe (mere, în cazul de faţă) nu poate fi decât benefic pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, ar spune mulţi. Şi sunt de acord cu asta, la nivel teoretic – fructele proaspete au un conţinut ridicat de vitamine si minerale etc.

Cunoscându-se aceste aspecte, s-a votat, ţineţi minte, cu unanimitate, propunerea de a da copiilor din clasele I-VIII câte un măr zilnic. S-a votat cu unanimitate, deci nimeni nu a avut nici o obiecţie. Să fi uitat oare aleşii noştri, distinşii parlamentari, celelalte date ale problemei, celelalte condiţii care, dacă nu sunt îndeplinite, pot transforma consumul unui simplu măr într-un act sinucigaş? Au uitat oare câte şcoli din România încă nu au apă curentă? Chiar dacă ar vrea, unde să-şi spele acei copii merele primite? La fântână? O să-mi răspundeţi poate că merele care se distribuie în şcoli sunt în prealabil dezinfectate şi că riscul de îmbolnăvire nu există. Ei bine, daţi-mi voie să vă povestesc o întâmplare care de altfel m-a şi determinat să scriu aceste rânduri şi să aleg un titlu aşa “alarmist”.

S-a întâmplat foarte recent să trec pe la o şcoală şi să ajung chiar când se împărţeau “merele de aur”. Şi tot întâmplător am ajuns să văd mâinile  unei persoane care tocmai terminase de împărţit fructele proaspete unei clase de elevi. M-am gândit atunci că acel praf negru ce semăna cu pământul sau cu alte mizerii, cu siguranţă trebuie să fie vreun dezinfectant mai special. Mi se părea de neconceput ca acele mere să fi fost de fapt pline de pământ sau de alte reziduuri din vreun depozit în care poate nu se mai făcuse de mult timp deratizarea. Cum ar putea statul român să trimită copiilor mere murdare, mai ales acum, când numărul medicilor din ţară e în scădere şi nici bani pentru tratarea eventualelor îmbolnăviri nu sunt?

În timp ce încercam să îmi revin din şoc, vedeam trecând pe lângă mine copii ronţăindu-şi fericiţi mărul zilnic. Atunci observ u n alt lucru care mă şochează. Acei copii tocmai ieşiseră din sala de clasă, deci consumau merele fără să le fi spălat. Atunci mi-am amintit din nou de praful acela negru dar am încercat să mă consolez iarăşi cu gândul că e vreun dezinfectant.După secvenţa la care am asistat, am realizat cât de dezastruoase pot fi consecinţele uneimăsuri aparent bune, dacă nu este luat în calcul şi contextul în care această măsură se aplică: numeroase şcoli fără apă curentă, clase supradimensionate şi imposibil de supravegheat corespunzător, copii mult prea mici pentru conştientiza că nu e bine să mănânce fructe nespălate. Să mai adaug aici şi efectul combinat al consumului de fructe nespălate cu lapte? Nu vreau să-mi imaginez ce se poate întâmpla în acest caz într-o şcoală cu peste 200 de copii doar în clasele I-IV, care dispune de grupuri sanitare categoric insuficiente unei necesităţi “explozive” generate de amestecul merelor (fie ele şi spălate) cu laptele.

După ce am văzut ceea ce am povestit mai sus,mi-am dat seama că probleme precum violenţa din şcoli, discriminarea pe diverse criterii şi multe altele sunt în fapt nişte fleacuri pe lângă asediul bacteriologic zilnic la care sunt supuşi aceşti copii, noile generaţii, în şcoală, locul unde ei ar trebui să se dezvolte în siguranţă, la adăpost de pericole de orice fel. Sper să mă înşel, dar tare mă tem că mulţi copii vor ajunge pe paturi de spital, răpuşi nu de vreun coleg mai arţăgos ci de ignoranţa atotdistructivă  de care distinşii incompetenţi cărora le face plăcere să se considere parlamentari dau dovadă atunci când votează legi “la pachet” fără să mai ia în calcul consecinţele. Am ajuns pur şi simplu să trăim după legile date nu de oameni ci de nişte maşini de vot, şi acelea destul de rudimentare.. Oare nu cumva şi noi, cetăţenii, suntem tot nişte maşini, nu spun cât de rudimentare sau de avansate care execută comenzi? Dacă e aşa, unde sunt oamenii???