PACATELE PAPEI. Pe scurt despre un viitor ce nu va mai veni.


PACATELE PAPEI. Pe scurt despre un viitor ce nu va mai veni.

PACATELE PAPEI. Pe scurt despre un viitor ce nu va mai veni.

Traim un moment istoric, parte a unui set de evenimente ce par a sugera apropierea sfarsitului lumii sau, fata vazuta a unei crize atat de intense incat a dus la plecarea Papei.

Papa isi ia jucariile si pleaca, s-a saturat, nu se mai joaca! La acest nivel, vazut de plebe ca find „cel mai cel”, sa decizi „o abdicare” este ceva ce va starni pentru zeci de ani sute de mii de comentarii si teorii ale conspiratiei si pe buna dreptate, nu poti sa iti ei jucariile si sa pleci. Recunosc ca, desi sunt ortodox, vestea „demisiei” Papei m-a intristat. De ce? Poate si pentru-ca, atat eu cat si intregul popor, eram obisnuiti ca macar papii sa fie traditionalisti, iar conform traditiei – cu o singura exceptie pana acum – pontifii nu demisioneaza, nu-si lasa crucea decat daca mor. Papa Benedict ne-a privat de un spectacol, cel al inmormantarii sale!

Revenind la subiect, stau si ma intreb care sunt motivele reale, nu cele pe care Biserica sau Papa ni le baga pe gat si cat de grave au fost ele incat sa determine demisia unui Pontif. Sa fi fost Benedict primul dintre atei, sa fi suferit el vreo deceptie in credinta? Sa fi fost trecutul sau atat de zbuciumat, incat sa-l faca santajabil, sa fi aparut acum noi informnatii care, daca ar fi fost date publicitatii, ar fi zguduit increderea in Biserica Catolica, aflata – deja – in cadere libera? Sa existe ceva din prezent care sa nu il mai faca demn de ocuparea unei astfel de loc? Sa fie boala adevaratul motiv? Dar oare papa nu stia ca urmasul sau va fi ales doar in urma mortii sale – papa nu demisioneaza, ci moare in post? Oare cand a fost ales, nu a stiut ca asa trebuie sa iasa din scena? Si daca este vorba de o bola, nu este oare dovada de lasitate/lipsa de credinta din partea lui ca nu isi duce crucea, demn si frumos, pana la capat? In fond, el este un simbol pentru toti. Cum ar mai putea un papa sa ne mai sugereze sacrificiul in numele credintei cand el insusi a fugit cand a dat de greu?? Sa nu mai fie nici macar papii demni de urmat? Sa fi prins si ei virusul iesirilor spectaculoase din scena? Sa fi uitat oare ca semnificatia existentei lor, ca si ca lideri ai unei institutii religioase, este mult dincolo de fastul pe care-l etaleaza atunci cand vorbesc cu voce tremuranda despre lipsurile care decimeaza omenirea?

Oare ce elemente din trecut ar putea fi atat de nocive incat sa determine demisia unui papa?

Nu pot sa nu remarc faptul ca printre prezicatori umbla profetia ce sugereaza ca demisia papei va fi parte a scenariului legat de al treilea razboi mondial. Stie papa ce urmeaza sa se intample si nu vrea ca asemenea evenimente sa-l gaseasca pe scaunul pontifical? Vede oare o situatie fara iesire? Se prezice ca acest papa ar fi penultimul pana ce Roma va fi rasa de pe fata pamantului.

Ca sa fiu sincer, figura acestui papa era cat se poate de enigmatica, insipida la prima vedere. In minte am si acum stirile care relatau faptul ca Biserica ar fi vandut bilete de acces crediciosilor din Marea Britanie la o slujba oficiata de papa. Acest gest pentru mine spune multe. Credinta costa pentru noii capi. Sa nu uitam de luxul pe care acet papa il etala peste tot.

Poate noul suveran pontif va constientiza ca doar adevarata pietate, exemplele personale si bunatatea vor salva Biserica Catolica de la pieire. Nu ii va fi greu, are de la cine sa invete, Dalai Lama ii poate da lectii de lider spiritual apropiat de om si deloc iubitor de lux. Prea des vedem papi si patriarhi inmormantati de aur. Parca Iisus se deplasa cu magarusul, in straie saracacioase….

Un singur lucru este clar, iesirea neconventionala a  Papei Benedict din scena va rupe gura targului pentru mult timp de acum in colo, asta in cazul in care timpul ne mai asteapta.

UPDATE: O REACTIE EXTREM DE INTERESANTA. Nu vă fie teamă! – CLICK PENTRU A CITI TOTUL

Îi mulţumim Sfântului Părinte pentru tot ce a făcut pentru ştiinţele teologice, pentru apărarea credinţei, pentru misiunea de păstor suprem al Bisericii, pentru exemplul lui, de o mare umilinţă, şi pentru impresionantul umanism cu care a continuat să-l urmeze pe marele şi vrednicul său înaintaş, fericitul papă Ioan Paul al II-lea. Pentru tot ce a făcut şi va mai face, îl preamărim pe Dumnezeul istoriei, pe Isus Cristos, capul veşnic viu al Bisericii, prin Duhul cel Sfânt, care însufleţeşte Biserica şi pe care o conduce prin slujitorii săi. O rugăm pe Maica Bisericii să-i ocrotească pe toţi fiii Bisericii noastre şi să-l ocrotească cu iubirea ei pe marele nostru părinte Benedict al XVI-lea.