BOMBĂ! Cresc salariile de până la 25 de ori! V-ați făcut planuri!?
Creșterea taxelor și introducerea unora noi a prins bine guvernului Ponta care, din câte se vede, urmează să facă o bucurie înainte de sărbători poporului român. Pintr-o lege specială, care va trebui să treacă însă de tovarășul băsescu, guvernul va majora salariile, în unele cazuri, de peste 25 de ori, după cum scrie cotidianul online Gândul în articolul „… Lista oamenilor de partid ale căror salarii vor creşte şi de 25 de ori„. Legea a trecut pe șestache și extrem de rapid prin toate comisiile și comitetele dominate de usl, deci nu ar trebui să existe probleme. Bucurați-vă!
Click AICI pentru a da LIKE paginii CETĂȚENII UNIȚI
Atenție însă, nu vor fi majorate salariile tuturor românilor ci doar clienților politici. Ce-i drept, o parte a acestor sume se întorc la partid sau poate, cine știe, direct în buzunarul vreunui lider. Cu alte cuvinte, ei cresc salariile celor care au deja salarii astronomice! Adică, pe românește, guvernul mărește salariul acelor directori generali din companiile de stat – toate neperformante- directori care în mai toate cazurile sunt numiți politic pe cu totul alte criterii decât performanța – secretara vrunui mahăr din politică, amanta, nu știu care rudă, profesoare de desen sau tinere de 23 de ani, consilieri personali etc. Lista companiilor posibil vizate: Electrica, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Transelectrica, Metrorex, CFR, TAROM, Nuclearelectrica, CNADNR, Rompetrol Rafinare, Loteria Română, Poşta Română, CN Uraniu, Electrocentrale, Conversmin, ROMATSA etc. În total, peste 150 de companii de stat plus alte sute locale. Anterior aceste salarii au fost aduse la 4700 de lei din cauza crizei la o sumă fixă care, acum, poate fi depășită de 25 de ori.
O ordonanţă, {…} face culoar pentru majorarea salariilor directorilor generali din companiile de stat neperfomante şi le permite reprezentanţilor în Adunările Generale ale Acţionarilor să-şi mărească indemnizaţiile de şedinţă de la 47 de lei, cât iau în prezent, până la 25% din cât primeşte şeful companiei (3000-4000 de euro – un sfert din salariul de director doar mergând la o ședință).
Pe românește, guvernul trage o flegmă direct în fața poporului român. Dacă pentru alocația copiilor guvernul nu a găsit fonduri decât pentru o majorare cu 1,8 lei sau 80 de lei pentru profesorii debutanți iar de la sănătate s-au luat 20%, ei bine, pentru ei au găsit fonduri. Iată de ce au pus javrele aceste taxe, amantele lor nu mai aveau bani!
PS: CE PLANURI V-AȚI FĂCUT?!
PS2 – Un exemplu: la Electrica, salariul directorului este de 50.000 lei. Deci de acum, cei ce participa la consiliile de administratie sau la sedintele AGA pot lua pina la 25% din salariul directorului. ADICA: 12.500 lei pe sedinta….
TE RUGĂM SĂ DISTRIBUI INFORMAȚIA, SPARGE CENZURA!
Sa deschidem ochii si mintea, acum!
Pai si acum au salarii de 25 de ori mai mari decat media! De ce ii numim domni si au vile si masini scumpe?
RE: ROSIA MONTANA. Nu este un subiect inchis. In urma cu aprox.2 luni optam pentru o scurta asteptare in ideea gasirii unei noi tehnologii de izolare a aurului din masa sterila prin metode non-toxice. Acest procedeu a aparut. Sir Fraser Stoddart, professor de chimie la Northwestern University si conducatorul unui colectiv de cercetare a divulgat aceasta metoda. Se cauta un procedeu de producere a mici forme cubice de aur pentru stocarea in interiorul lor a unor gaze sau a unor molecule mici. Pentru aceasta s-a creat o solutie in combinatie cu amidonul. Rezultatul insa a fost neasteptat. Particolele de aur s-au depus intr-o masa aciforma in solutia respectiva devenind usor colectabile. Colectivul de cercetare a pus deja la punct o metodologie primara de izolare a aurului din roca extrasa, un procedeu complet netoxic si mult mai ieftin decat prin procedeul cu cianuri. Tot odata se pot salva si mineralele grele asociate. Mai este putin de asteptat… Pentru o informare mai ampla: http://www.popsci.com/science/article/2013-05/cornstarch-replaces-cyanide-clean-new-gold-extraction-method
Nu mă miră mârlănia, tupeul şi mojicia guvernanţilor. Se pare că nu sunt cu nimic mai „breji” decât cei de dinaintea lor.
Dacă se pune problema de mărire a alocaţiilor pentru copii sau a salariilor din domeniul educaţiei şi sănătăţii, apar tot felul de politicieni care ne vorbesc de sustenabilitate şi colectări de taxe şi impozite la buget reduse, sub limitele preconizate…etc, şi golăniile pot continua la fiecare cuvânt, propoziţie sau frază scuipată pe faţa contribuabilului onest. Fiind vorba de putere, politicienilor li se pare normal şi firesc să accepte tacit, prin vot „secret” o ordonanţă de guvern transformată în lege pe furiş, unde nu se mai pune problema sustenabilităţii şi alte poveşti spuse mamelor, profesorilor sau medicilor.
Pe de altă parte în tradiţia şi specificul mentalului republican, în faţa cetăţeanului furnică sunt rulaţi prin alternanţă (din 4 în 4 ani) tot felul de RAPANDULE pe care electorul prin „alegere” este obligat să le transforme în RAPANDULE DECIDENTE, intoxicânduşi din ce în ce mai mult existenţa şi modul de a fi.
Întrebarea care se pune, este cât se poate de firească. PÂNĂ CÂND?!
Popescu nu e bun, decât…
de Paul Everac (născut la Arad )
Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut niciun Popescu la conducerea social-economică a acelui curăţel oraş de pe Mureş. Marele făcător de bunuri şi conducător de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popeştii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau funcţionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor şi managementul abia se infiltrau, cu ţârâita, la unii Popeşti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi Goda; Zsédely, Leipniker şi Karacsony ţineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ţinea cafeneaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.
Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla, învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar” (adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.
Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare, ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.
În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel, nefericitul!
Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă tem că are dreptate.
Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti, să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni…
Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!… Sau dacă este, nu-l chema Popescu !
Mi-ar place aici un raspuns de la Cristian Tudor Popescu. Cel mai autorizat sa isi apere numele si descendenta…
Mizerabili.Tot cei cu salariile mari cat casa sa beneficieze de mariri, ceilalti la baie cu ei,vor numai voturi de la noi mizerabilii.